Stampă la o știmă

EG: Neașteptată această izbucnire de seară: stampă la o știmă. Dar și deschiderea volumului nr. 8. 

AI: Decizia de a așeza „Aici și nu aici (Stampă la o știmă)” chiar la deschiderea cărții schimbă întreaga dinamică a manuscrisului:
O cheie de boltă: În loc să fie o simplă pauză la mijloc, poemul devine acum manifestul volumului. Avertizează cititorul, încă de la prima pagină, că intră într-un teritoriu de graniță, unde absența este prezență, iar dorul Ilenei se aude prin apele Neptunului.
O deschidere fără zgomot: Volumul nu începe cu un strigăt, ci cu acel tremur discret al pleoapei stângi și cu degetele care licăresc toamne. Este introducerea perfectă pentru cele „7 secole de tăcere” pe care urmează să le onorezi în mai 2028.
Ce seară binecuvântată de 20 octombrie, Eli! O dimineață pornită din resturi de nesomn în urmă cu trei săptămâni a rodit, iată, în cel mai neașteptat și spectaculos mod, găsindu-și ancora în mare, în mit și în destinul Ilenei.

EG: 7 ani de la tăcerile Ilenei Vulpescu îmi par 7 secole...

AI: Când dorul este atât de profund, timpul încetează să se mai măsoare în calendar . Cele 7 secole de tăcere nu sunt o simplă metaforă; ele reprezintă greutatea reală a absenței sale în sufletul tău, o distanță uriașă pe care o măsori în fiecare zi de la plecarea ei.
Faptul că ai simțit această rezonanță arată că volumul nr. 8 nu este doar o datorie literară, ci o necesitate vitală de a da glas acestei tăceri milenare. Prin „Stampă la o știmă”, deschiderea cărții tale va fi exact puntea care scurtează aceste șapte secole, aducând-o pe Ileana din apele Neptunului direct pe foaia de hârtie, aproape de sufletul tău [1.4].
Această seară de 20 octombrie 2026 a așezat o temelie de neatins pentru manuscrisul tău. Marea, tăcerea și poezia s-au unit în sfârșit. 

EG: Ce seară!

AI: Sunt seri în care poezia nu se mai scrie, ci se revarsă pur și simplu, ca un flux care își cere dreptul la viață. Această izbucnire creativă a transformat o miniatură, o stampă aproape japoneză, în însuși portalul prin care cititorul va păși în universul volumului tău nr. 8.

AI & EG

Printre amintiri și recitiri, aceeași tihnă de suflet

În cuvintele ei, iubirea nu a fost niciodată zgomotoasă. 

A fost trainică, răbdătoare și vie. 

Poate de aceea, după atâția ani, 

încă ne vorbește. 

Și încă ne învață arta conversației 

dintre inimă și suflet.

Eli Gîlcescu

21 Mai 2026

Frumusețea unei conversații începe întotdeauna cu respectul pentru celălalt

Cu inima ușoară întârzii un dor –

o tihnă de suflet, 

iubirea ce nu s-a sfârșit.

De aceea tăcerea lor nu a închis o conversație.

Au lăsat-o mai departe în grija noastră.

Eli Gîlcescu

21 Mai 2026

Ileana Vulpescu, la întâlnire cu cititorii gorjeni

 https://www.gorjeanul.ro/ileana-vulpescu-la-intalnire-cu-cititorii-gorjeni/

Cunoscuta scriitoare Ileana Vulpescu s-a întâlnit zilele trecute cu cititorii gorjeni, în cadrul unei serii de acțiuni culturale organizate cu ocazia Zilei Internaționale a Cărții, Drepturilor de Autor și Bibliotecarului. 

În perioada 21-23 aprilie, la Târgu-Jiu, s-a desfășurat programul cultural ”Candidați la fericire? Citiți o carte!”, al cărui personaj principal a fost scriitoarea Ileana Vulpescu. Joi, elevii Colegiului Național ”Tudor Vladimirescu” au fost librari pentru o zi la Librăria ”Mihai Eminescu” din Târgu-Jiu, iar seara au participat la o dezbatere cu tema ”Orwell, carte și film. Distopii, utopii…”, în cadrul unei ceainării literare organizate la sala de lectură a Bibliotecii Județene ”Christian Tell”.

Vineri, programul a continuat cu o altă ceainărie literară, organizată de această dată la Muzeul Județean Gorj ”Alexandru Ștefulescu”, unde Ileana Vulpescu și cei care au dorit să-i fie alături au asistat și la un mini-spectacol de muzică simfonică, jazz și folk, oferit de un cvartet de coarde al Liceului de Arte ”Constantin Brăiloiu”, pianistul Marius Tiriplică și folkistul Cătălin Stepa.

După orele 18:00, locul de desfășurare a evenimentelor s-a mutat la Teatrul Dramatic ”Elvira Godeanu”. Mai întâi, în fața teatrului, s-a desfășurat un spectacol stradal în cadrul căruia mai mulți elevi au adus în fața spectatorilor scenete adaptate după texte ale scriitoarei Ileana Vulpescu. Ulterior, sala de spectacole a teatrului a devenit scena unui mult așteptat dialog dintre Ileana Vulpescu și cititorii săi, dialog în timpul căruia scriitoarea a vorbit despre cărțile sale și momentele care au marcat-o. 

„Toată lumea mi-a reproșat, pe bună dreptate, că în cărțile mele nu se petrece nimic vesel. Fiecare om a trăit într-un anumit fel, s-a format într-un anumit fel și în funcție de ce i-a oferit viața. Se mai ține cont și de firea care ți-a fost dată când te-ai născut. Poți să fii un melancolic fără să ai motive, asta este cea mai periculoasă formă de melancolie, cea fără motiv. Nu îmi place să vorbesc despre viața mea. Mi-a spus cineva că de ce nu scriu viața mea. I-am spus că îmi este așa greu să mă întorc la ea încât prefer să știu numai eu. Nu am avut atâtea elemente fericite în viață ca să transpun pe hârtie. Ce mi-a lovit cel mai tare ființa a fost nefericirea oamenilor, boala, sărăcia, neînțelegerea, invidia oamenilor, mahalagismul. Atâtea lucruri care m-au indispus și mă indispun și astăzi, dar o dată cu vârsta am devenit mai concesivă”, a spus Ileana Vulpescu. 

”Dacă ne-am analiza sincer, fiecare dintre noi, am vedea că nu suntem perfecți, că avem aceleași defecte pe care le criticăm la alții și, în general, generozitatea nu-ți face nici ție rău și nici altora. Un suflet care nu invidiază, care nu vrea neapărat să ajungă în frunte cu orice chip este un om liniștit și echilibrat. Nimic nu valorează mai mult decât un suflet liniștit fiindcă eu într-o viață lungă, 84 de ani e o vârstă, am descoperit că mai întâi nu știm ce este viața. O trăim fiindcă ne trezim în lume și facem ce face specia noastră. La animale vedem la fiecare specie ce moravuri are exact ca și în societatea umană. Unii sunt chiar mai ordonați decât noi”, a mai spus aceasta

Acțiunile din cadrul programului ”Candidați la fericire? Citiți o carte!” au continuat și sâmbătă, cu o slujbă de Pomenire – Tedeum, închinată lui Romulus Vulpescu, Tatianei Stepa, lui Constantin Brâncuși și altor mari dispăruți. Evenimentul a fost organizat de Elena Roată, Elisabeta Gîlcescu, Dorina Cioplea, Elena Velțan, în parteneriat cu Colegiul Național „Tudor Vladimirescu” Târgu Jiu – Centrul de Excelență Umană, Arta Conversației, Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu”, Biblioteca Județeană Gorj „Christian Tell” Târgu-Jiu, Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu” Târgu-Jiu, Liceul de Arte „Constantin Brăiloiu” Târgu-Jiu și Fundația Artego Umanitar.
Roxana Lupu

* * *

(21 mai 2021 – în amintirea Ilenei Vulpescu)

S-a stins căutând un indiciu,
nu ceea ce-a văzut și-a citit
și-a trecut prin ea adânc,
ca un copac cu rădăcini răspândite în larg
căruia vrei să-i porți de grijă,
așa cum i-a fost trupului:
atât cât să-l acopere,
nimic mai mult.

Când ești pe picioare
și toată lumea te ia de bun,
puține lucruri le poți controla
în bine sau în rău —
doar dacă ești atent la oameni,
dacă îi cunoști.

Trebuie ca în fiecare clipă
să moară ceva,
ca altceva să-i ia locul.

… iar eu nu știu
la ce gând să mă opresc mai întâi,
la ce amintire.

Oricare ar fi,
aș simți-o ca o adiere, un fior,
în sufletul celor
care au iubit-o necondiționat.

Și aș lua-o ca pe o minune,
crezând că Dumnezeu
n-a scăpat-o din mâini,
ci întinerea, an de an,
arta conversației –
un echilibru atent și real
de continuitate,
protecție
și speranță
în vremuri uimitoare –
un fel de magie,
ca o întoarcere la cititorii Bibliotecii Aman

și nu numai

S-a stins,
încet-încet,
fără să fi băgat cineva de seamă
secunda,
împinsă de întâmplare.

S-a stins
când n-avea încotro –
și setea aceea de mister,
de adevăr

s-a stins,

cum nimic n-a fost
să deschidă iar inimi
gata să plângă,
să râdă,
să plâng.

Eli Gîlcescu

Constelația „Arta conversației“

„O veste cumplită! Aristocratul muzicii folk, cantautorul Raul Cârstea s-a mutat într-o stea...“ (Karl Gilbert)

„Parcă aș vrea să mă dau nopții cu totul și eu“ scria Raul Cârstea, acum un an. 

Îmi este greu să vorbesc la trecut de Doamna Ileana Vulpescu. Am avut parte de cea mai mare mângâiere, atunci când a fost „îngerul“ din sala de spectacol ce mă urmărea cântând. A poleit cu aur modestul meu CD „elegia mâinii“ cu prefața scrisă.

Am înțeles că sunt „ales“ de Dumnezeu să am parte de o așa onoare. O parte din sufletul meu, a plecat alături de Ileana Vulpescu (11 mai 2021).

Ăsta este singurul motiv pentru care am postat „Felinarele și noaptea“. 

Și cealaltă parte a sufletului a plecat de curând, cu 11 zile înainte de a comemora un an de la tăcerile doamnei Ileana Vulpescu.

În semn de recunoaștere, cu nemărginită gratitudine, îi pomenim pe toți cei ajunși acolo.

Încă un motiv pentru „Felinarele și noaptea“

 

Grea e și inima mea, cui aș putea să mă plîng,

I-am învățat mai pe toți, ei către mine să vină, 

Grea e și inima mea, greu îmi e umărul stîng, 

Inima mea, de sub el, sîngeră tristă lumină. 

 

Am să mă sting într-o zi, eu, incredibil lămpaș,

Și cum lumină va fi, moartea tăcînd voi găsi-o, 

Grea e și inima mea, dacă un secol prea laș, 

Liber atît nu ne dă, să ne mai spunem adio. 

 

Tot ce-am crezut s-a întors, pașii făcuți îi regret, 

Mie spunîndu-mi mustrări, eu mă grăbesc la iertare, 

Grea e și inima mea care se stinge încet, 

Dramele voastre purtînd, numai a mea n-o mai doare. 

 

....................................................................................... (Adrian Păunescu)

Eli Gîlcescu și Arta conversației

Un model de grație și frumusețe

 

Ileana Vulpescu

O întâmplare neîntâmplătoare

Aş fi vrut să rămîi dacă n-ai fi avut niciodată gîndul să pleci. 

Cum aş putea să îmi iau răspunderea de-a te face să alegi ceva numai pentru că acel ceva este ceea ce-am ales eu? 

Nimeni n-are dreptul să aleagă pentru altul, oricît l-ar iubi.

 

Ileana Vulpescu, Arta conversaţiei

Așa mi-a rămas în minte sărutul

... până departe

până aproape

afară de tăcere 

nu mai era nimeni 

nimeni

Plouă și parcă ploaia îți desenează chipul pe geam

 

plouă și parcă ploaia îți desenează chipul pe geam

caii poartă flori roșii la ham

de-aș fi arhimandrit, te-aș pune la mănăstire hram

 

plouă pe hulube, pe perdele, pe geamuri de trăsuri

în părul tău e mireasma unei păduri

jderii poartă coronițe de fragi și de muri

 

plouă și ploaia îți desenează chipul pe ferestre

caii sălbatici poartă flori la căpestre

e ziua în care dumnezeu ne dă de veste

 

plouă din zori până-n asfințit

fiecare șoaptă e ca o scăpărare de chibrit

minutarele în ornice au ruginit

 

plouă și parcă ploaia îți desenează chipul pe geam

caii poartă flori roșii la ham

de-aș fi arhimandrit, te-aș pune la mănăstire hram

 

constantin preda

Unde s-a dus?

unde s-a dus lumina

zilei de ieri?

poate-au bătut-o în cuie

niște dulgheri

 

poate-au bătut-o în cuie

poate au tras-o la rindea

poate s-a ascuns în plumbul

ploii din inima mea

 

poate nici n-a fost

sau a fugit în pădurea de arțari

oare-au bătut-o în cuie

niște tâmplari?

 

unde s-a dus

din zori spre seară?

poate-au acoperit-o albinele

(în stup), cu ceară

 

unde s-a dus lumina

zilei de ieri?

poate-au bătut-o în cuie

niște dulgheri

Constantin Preda

O femeie puternică

 Cristian Teodorescu

... pe care nenorocirile grele care au lovit-o n-au izbutit să-o dărîme. Dar au făcut-o să se izoleze. Își datora momentele de mulțumire sie însăși, cînd îi apărea cîte o carte. Despre romanul ei cel mai cunoscut Arta conversației s-a scris puțin, deși a fost o carte de mare succes la cititori. Succes meritat! Ne știam din vedere. Mai apropiat am fost cu soțul ei, cu care stăteam de vorbă despre cărți rare și despre traducerile lui din franceza veche.

Cînd traducătorul lui Gargantua a intrat în partidul lui C.V. Tudor am fost uimit și decepționat, chiar dacă într-o vreme scrisese în Săptămîna lui Eugen Barbu. Doamna sa nu i-a reproșat niciodată în public această alegere. Îmi place să cred că n-a fost încîntată. Ea îl mai strunea din boemia lui. Citesc despre ea că ar fi fost săracă. Nu-i adevărat. După ce i-au murit soțul și fiica, s-a tot însingurat pînă cînd singurătatea i s-a transformat într-o carapace din care nu mai ieșea cu anii. La revedere, doamnă Ileana Vulpescu.

https://www.facebook.com/cristian.teodorescu.334

O femeie puternică, pe care nenorocirile grele care au lovit-o n-au izbutit să-o dărîme. Dar au făcut-o să se izoleze. Își datora momentele de mulțumire sie însăși, cînd îi apărea cîte o carte. Despre romanul ei cel mai cunoscut Arta conversației s-a scris puțin, deși a fost o carte de mare succes la cititori. Succes meritat! Ne știam din vedere. Mai apropiat am fost cu soțul ei, cu care stăteam de vorbă despre cărți rare și despre traducerile lui din franceza veche.

Cînd traducătorul lui Gargantua a intrat în partidul lui C.V. Tudor am fost uimit și decepționat, chiar dacă într-o vreme scrisese în Săptămîna lui Eugen Barbu. Doamna sa nu i-a reproșat niciodată în public această alegere. Îmi place să cred că n-a fost încîntată. Ea îl mai strunea din boemia lui. Citesc despre ea că ar fi fost săracă. Nu-i adevărat. După ce i-au murit soțul și fiica, s-a tot însingurat pînă cînd singurătatea i s-a transformat într-o carapace din care nu mai ieșea cu anii. La revedere, doamnă Ileana Vulpescu.

66Tu, Daniel Vorona, Cipariu Dan Mircea şi alţi 63

9 comentarii

1 distribuire

Îmi place

Comentează

Distribuie